APM Bistrita

Substanţe reglementate de Protocolul de la Montreal(ODS) – Regulamentul 1005/2009 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră

Stratul de ozon, se găseşte în stratosfera atmosferei terestre, aproximativ între 12 – 50 km altitudine si are un rol extrem de benefic, deoarece filtrează radiaţiile ultraviolete. Dacă nu ar exista stratul de ozon, intensitatea radiaţiei ultraviolete, provenite de la Soare, ar fi mult prea puternică pentru numeroase forme de viaţă de pe Pământ. În acest context, este evidentă importanţa monitorizării atât a grosimii stratului de ozon, cât şi a impactului pe care îl au diverşi factori naturali, sau artificiali, asupra acestei grosimi. La începutul anilor ’80, măsurători ale grosimii stratului de ozon de deasupra Antarcticii, au evidenţiat faptul că grosimea acestuia devenise mult mai redusă decât în mod normal.

Semnalul de alarmăa fost tras încădin anul 1974 de către unii cercetători ştiinţifici iar îngrijorarea s-a amplificat de-a lungul timpului concretizându-se prin numeroase întâlniri ai factorilor politici de decizie în urma cărora au fost semnate o serie de acorduri în scopul reducerii sau eliminării substanţelor ce afectează stratul de ozon. România a făcut demersuri comune cu celelalte state şi astfel prinLegea nr. 84 din decembrie 1993, ţara noastră a aderat la Convenţia privind protecţia stratului de ozon adoptată la Viena la 22 martie 1985, la Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon adoptat la Montreal la 16 septembrie 1987 şi a acceptat Amendamentul la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon adoptat la cea de-a doua reuniune a părţilor, de la Londra, din 27-29 iunie 1990. Părţile semnatare ale Protocolului de la Montreal şi-au manifestat îngrijorarea pentru protejarea sănătăţii populaţiei şi a mediului înconjurător împotriva efectelor adverse rezultate sau care ar putea rezulta ca urmare a activităţilor umane, recunoscând faptul că emisiile de anumite substanţe la nivel mondial pot epuiza în mod semnificativ sau pot modifica stratul de ozon astfel încât acestea ar putea avea drept consecinţă apariţia unor efecte negative asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului înconjurător.

De asemenea, România a acceptat Amendamentul de la Copenhaga din 1992 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 9/2001, Amendamentul de la Montreal din 1997 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 150/2001 precum si Amendamentul la Protocolul de la Montreal de la Beijing din 3 decembrie 1999 aprobat prin Legea nr. 281 din 5 octombrie 2005.

            Substanţele care distrug stratul de ozon şi care fac obiectul protocolului de la Motreal sunt:

• clorofluorocarburi – CFC-uri – utilizaţi ca agenţi frigorifici, solvenţi, aerosoli farmaceutici şi cosmetici, agenţi de expandare în tehnologia de producţie a spumelor de izolaţie;
• haloni – utilizaţi ca substanţe de luptă împotriva incendiilor;
• hidrocarburi parţial halogenate – HCFC-uri – utilizaţi ca agenţi frigorifici, agenţi de expandare a spumelor de izolaţie, solvenţi, aerosoli;
• tetraclorura de carbon – solvent industrial;
• metilcloroform (1,1,1 tricloretan) – solvent industrial;
• bromura de metil – MeBr – utilizată în dezinfecţia solului în spaţii închise, cum ar fi sere, solarii, etc., la tratamente de igienizare prin fumigaţie a incintelor şi spaţiilor de depozitare, la tratamente fitosanitare destinate protecţiei plantelor, tratamente de dezinfecţie destinate transportului legumelor şi fructelor proaspete.

Aceste substanţe au fost reglementate de Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 2037/2000, a cărui prevederi au fost  valabile până la data de 31.12.2009. Regulamentul a fost transpus în legislaţia naţională prin O.G.nr.89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon şi Ordinul MAPPM nr.506/1996 pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activităţilor de import şi export cu substanţe, produse şi echipamente înscrise în anexele Protocolului de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon.Începând cu 1 ianuarie 2010 Regulamentul (CE) nr.1005/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului privind substanţele care diminuează stratul de ozon, abrogă Regulamentul nr. 2037/2000.

În vederea scoaterii de pe piaţă şi a stopării producţiei acestor substanţe a fost emisă HG.nr.58/2004 care aprobă Programul Naţional de eliminare a substanţelor care depreciază stratul de ozon.

În judeţul Bistriţa-Năsăud nu există producători de ODS (substanţe care epuizează stratul de ozon). Sursele de ODS-uri sunt reparaţiile instalaţiilor frigorifice şi activităţile în care se folosesc solvenţi (curăţătoriile chimice, activităţi industriale şi laboratoarele chimice). În tabelul de mai jos este prezentată situaţia consumului de agenţi frigorifici pentru anul 2009.

Situaţia utilizării agenţilor frigorifici în anul 2009, judeţul Bistriţa-Năsăud

Situaţia utilizării solvenţilor cloruraţi în judeţul Bistriţa-Năsăud, anul 2009

În anul 2009 au fost identificaţi 6 agenţi economici care utilizează agenţi frigorifici, 4 curăţătorii chimice şi un singur agent economic care folosesc solvenţi cloruraţi. De asemenea cantităţi foarte mici de solvenţi cloruraţi au fost utilizate şi în  doua laboratoare chimice din Bistriţa.

Din inventarele realizate până la această data, reiese că nu s-au utilizat halonii 1211, 1301, 2202, tetraclorură de carbon, alte clorofluorocarburi complet halogenate, 1,1,1-tricloretan, bromură de metil, bromoclorometan. De asemenea, la nivelul judeţului se constată o tendinţă continua de înlocuire a substanţelor reglementate prin Protocolul de la Montreal cu substanţe non ODS,  din categoria R 134, R 404, R 600, R 407, R 409, R 410 astfel încât în anul 2009 singura substanţă tip ODS utilizată a fost HCFC 22.

Substanţe reglementate de Regulamentul 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră

Principalul obiectiv al acestui regulament este reducerea emisiilor de gaze fluorurate cu efect de seră care intră sub incidenţa Protocolului de la Kyoto şi astfel protecţia mediului.

Prezentul regulament se referă la izolarea, utilizarea, recuperarea şi distrugerea gazelor  fluorurate cu efect de seră enumerate în anexa 1; etichetarea şi eliminarea produselor şi echipamentelor care conţin gazele respective; raportarea informaţiilor referitoare la gazele respective; controlul utilizărilor hexafluorurii de sulf şi interzicerea introducerii pe piaţă a produselor şi echipamentelor menţionate de anexa II; şi formarea şi certificarea personalului şi a societăţilor comerciale implicate în activităţile prevăzute în prezentul regulament.

„Gaze fluorurate cu efect de sera” înseamnă hidrofluorocarburi(HFCs), perflourocarburi (PFCs) şi hexafluorura de sulf(SF6), astfel cum sunt enumerate în anexa I a prezentului regulament şi preparatele care conţin aceste substanţe dar cu excepţia substanţelor care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr.2037/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului privind substanţele care diminuează stratul de ozon.

Din categoria substanţelor mai sus menţionate, la nivel de judeţ se utilizează doar două hidrofluorocarburi, HFC-134 si HFC-134a, în domeniul frigotehnic, ca agenţi frigorifici fiind considerate substanţe non ODS.